Decizii, decizii

În general nu sunt genul de om care să regrete deciziile luate. E clar că tot ce se întâmplă are un scop anume. Cu toate astea, nu cred în cliche-ul cu CE ȚI-E SCRIS ÎN FRUNTE ȚI-E PUS. Și totuși, despărțirea de București a fost una pe care o am și acum în minte; motivele au fost două: unul rezolvabil, unul-cretin. Și cum errare humanum est, balanța s-a înclinat în favoarea cretinismului. Iar cretinismul s-a transformat în praf și pulbere, doi ani de iluzii care au devenit nimic. Iar ca să închei- pentru tine, domnule cu proaspete pirostrii- nu-ți pot dori NOTHING BUT THE BEST, pentru că nu mă complac în politețuri de rahat! Nu te regret, nu-mi lipsești, doar îmi generezi, în continuare, o stare de furie!Pentru că din cauza ta am părăsit Bucureștiul!!!!!!!!!!