Costică, dormi?!

Nu dorm și nu-s Costică. Și nici nu mă stresează vreo tanti/ nene veveriță/ veverițoi. Azi mi-am dat seama că dorm 3-4 ore pe noapte, sau cel puțin asta cred. Oboseala psihică îmi creează monștri care mă bântuie și mi-am făcut două liste ce conțin cuvinte terminate în ”-ez”: acțiunile pe care le fac și acelea pe care nu. DA aberez stresez (pe mine, mă, dar și pe alții) agonizez enervez deviez NU visez creez realizez (diverse adevăruri) (mă) concentrez (mă) resemnez (ar mai fi ceva, dar nu mai are rost) Cam toate au conotații negative. Nu-mi găsesc liniștea decât arareori, cu puțin ajutor (un cuvânt-sau mai multe- bine spus/e, pentru care plătesc cu angoase care ating stadiul de durere fizică), nu-mi găsesc locul, rostul, sensul. Și chiar nu o dau în filosofie. Am nevoie- ca oricine, de altfel- și de lucruri frumoase, încântătoare, vibrante, stupefiante, care să amorțească sentimentul de inutilitate și să-mi arate că pot exista și minuni. Eu încă le aștept. Am răbdare. Și nu vreau să mai insomniez.