Ca orice om obosit, nu mai suport larmă, agitație, vânzoleală. Am nevoie de liniște, multă liniște, dar aici intervine un paradox: iubesc liniștea, dar urăsc tăcerea! Liniștea e odihnitoare, îți cureți mintea, te eliberezi de nervi sau stres dar, pe de altă parte, tăcerea îți ia tot ce îți oferă liniștea: apar angoase, de ce-uri, insomnii, scenarii apocaliptice sau, mai rău, paranoide, etc, etc. Combinația celor două e letală, și totuși englezul folosește același cuvânt: silence. Not fair!
