Mai mult de câteva zile sau despre fericire

Fericirea e ceva de dinaintea unei legi a lui Murphy. Și intotdeauna scenariul e la fel: pac! - vine fericirea, stați la taclale câteva zile, râdeți, glumiți, dar lucrurile frumoase au un final. Pentru că atunci când toate merg foarte bine, ceva e rău. Cam asta a fost relația mea cu fericirea. Iar acum se pare că și-a prelungit vizita, e compania perfectă. Și mi-e din ce în ce mai tare teamă că răul se apropie și va fi cu atât mai mare cu cât fericirea stă cu mine. Auzi, Răule, nu poți să fii și tu mai uituc?!

Lucruri

Nu e totul la fel. Oameni vin, oameni pleacă, oameni se întorc. Cel mai mişto e când te întorci tu într-o stare, trezirea din amorţeala zilnică, senzaţia de deja-vu în alt mod. Adică acelaşi „script”, alţi parametri. E cealaltă lume, aia diferită de cea în care ne obişnuim să respirăm şi care e dincolo de rutina zilnică. Simţurile ne „spun” că e ceva acolo, ce trebuie trăit, şi încercăm să cercetăm lumea asta re-nouă şi, miraţi şi temători, facem paşi pe un drum vechi şi nou totodată. Şi, oricât de mult seamănă scenariile între ele, unele lucruri nu se repetă. Nu putem şti dacă e bine sau rău, totul e să lăsăm lucurile să curgă. Poate uneori nu mai avem răbdare pentru drumuri noi. Dar un reset poate e cel mai bun lucru pe care îl putem face.

Oameni

Există expresia „Păreai genul de persoană care...” - și de aici încolo completăm pozitiv sau negativ, apreciativ sau depreciativ. Din păcate(sau din fericire), cea de-a doua frază o contrazice pe prima. Așa că de preferat ar fi ca prima să fie depreciativă, pentru că, și în viață, sunt lucruri care încep bine și se sfârșesc prost. Și viceversa. Să revin: păreai genul de om care să arunce cu pietricele în geam la trei dimineața sau care să sune la usă și să-mi spună „Bună dimineața!”. Dar... End of story.

Pansament

Există (dacă ai găsit, ești un fericit) oameni buni ca pansament. Simpla lor prezență îți oferă o oarecare alinare, un „ceva” la care poți să te gândești pentru a scăpa de demonii zilnici: job, partener îngropat în rutină și care se uită la tine ca la un obiect necesar în casă, etc., etc., etc. . Dar apare un moment în care pansamentul s-a învechit, rana s-a închis, sau pur și simplu nu mai vrei să-l porți. De aceea zic: unele lucruri n-au preț, pentru toate celelalte există Master Card.

Yours truly

Hituri 2012