Proustiene

Earth Song al lui Michael Jackson îl știe toată lumea. Butonând telecomanda, am dat de el pe HIT Music Channel. La un moment dat, în videoclip, un copil are un flashback: jungla cu elefanți, maimuțe, copaci. Memoria-mi involuntară a avut un declic și mi-am amintit de copilărie, de gașca mea, Mihaela, Cornelia, Gabi, Florin, Silviu și Ramona (despre care acum nu mai știu absolut nimic), de cei doi brazi înalți pe care îi vedeam din camera mea și cei doi corni, de masa de tenis la care ne strângeam după ce se dădea adunarea, de șotron, țară-țară, vrem ostași, elasticul, prinselea, pitulușul, de vechea centrală de cartier unde ne cățăram, de duzii din spatele garajelor și cum ne puteam mânji de la dude, de vița de vie care îmi înconjura balconul de la etajul doi și de gustul strugurilor, de eclerele pe care mi le aducea bunicul când venea de la uzină, de responsabilitatea primei purtări a cheii de gât, de cum îi plimbam pe Gil și Alex cu căruciorul, de bunica venind de la școală, îmbrăcată în costumul ce-mi plăcea cel mai mult, liftul cu biscuiți și roșii pe care îl făceam cu Cornelia, care stătea la etajul 3... Totul era acum vreo 26-27 de ani, gașca a dispărut de multă vreme, brazii, cornii, garajele și masa de tenis la fel. În seara asta i-am auzit pe micuții din cartier jucându-se pitulușul. M-am bucurat și întristat. Ei se joacă printre betoane. Ce copilărie mișto am avut! :)