Poezia îi aparține Ancăi-Elena Cojocaru, din volumul „Noi de lapte” și îmi pare că merge foarte bine cu emoția piesei:
O carte
Te-am confundat cu o carte
Când ai spus ce simți...
Când cuvinte înșirate pe masa de argint
Mi-au arătat apusul unui amor trecut...
Te-ai deschis spre soare când ai întors privirea
Și am simțit cum timpul te schimbă
Prin citirea...unor clipe de zâmbet
Ce prevăd nemurirea unui amor crescând.
Confuzie de clipe
Ce-ți spun subliminal
Totu-i complementar!
Nu-ți face un altar
Al propriilor gânduri...
Când noi trăim prin alții și alții prin noi
Realizezi apoi
Că viața e doar una
Ce termină citind...ce scrie într-o carte
A unui muribund.
Dubstep Violin - Lindsey Stirling Crystallize
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu